Ajutor de stat (Noțiune)

Principiile de bază pentru controlul subvențiilor de stat și al altor ajutoare pentru a preveni denaturarea concurenței sunt cuprinse în articolele 107-109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Comisia stabilește dacă ajutorul încalcă standardul prevăzut în tratat și poate să oblige statul membru să îi pună capăt și să îi solicite beneficiarului ajutorului ilegal să-l returneze. Motivația politică pentru controlul ajutoarelor de stat în tratatele inițiale a fost de a preveni favoritismul național și, astfel, de a promova oportunități pentru comerț și concurență între statele membre. DG Concurență administrează sistemul de notificare și aprobare și se ocupă de politica și deciziile privind ajutoarele de stat în majoritatea sectoarelor. Alte direcții generale aplică normele în domeniul transporturilor, cărbunelui, agriculturii și pescuitului. Criteriul de fond este dacă ajutorul distorsionează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor produse sau întreprinderi (și afectează comerțul dintre statele membre). Pe baza acestui text, elementele care definesc ajutorul de stat sunt resurse de stat, avantaje pentru firme sau industrii, selectivitate, denaturarea concurenței și efectul asupra comerțului. Clasificarea corectă are consecințe practice. O măsură care se încadrează în categoria formală “ajutor de stat” trebuie notificată și aprobată de către Comisie în avans. Astfel, prima problemă care trebuie stabilită este dacă un program sau o acțiune constituie ajutor. Pentru a evalua apoi dacă ajutorul este compatibil cu piața comună, Tratatul descriind scopurile admisibile pentru ajutor. Ajutorul este permis pentru redresarea subdezvoltării și a șomajului și pentru tratarea unor perturbări economice grave și a unor proiecte importante de interes european comun. Ajutoarele pentru dezvoltarea regională și pentru promovarea culturii și păstrarea patrimoniului sunt permise numai în cazul în care nu afectează negativ condițiile comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Ajutorul de stat este definit ca un avantaj, sub orice formă, acordat în mod selectiv întreprinderilor de către autoritățile publice naționale. Prin urmare, subvențiile acordate persoanelor sau măsurile generale deschise tuturor întreprinderilor nu sunt acoperite de această interdicție și nu constituie ajutor de stat (exemplele includ măsuri generale de impozitare sau legislație privind ocuparea forței de muncă). Pentru a fi ajutor de stat, o măsură trebuie să aibă următoarele caracteristici: (i) a existat o intervenție a Statului sau prin intermediul resurselor de Stat, care poate lua diferite forme (de exemplu, subvenții, scutiri de dobânzi și impozite, garanții, societăți deținute total sau partial de stat, sau care furnizează bunuri și servicii în condiții preferențiale etc.); (ii) intervenția conferă beneficiarului un avantaj în mod selectiv, de exemplu pentru anumite societăți sau sectoare industriale sau pentru societățile situate în anumite regiuni, concurența a fost sau poate fi denaturată; (iii) intervenția este susceptibilă să afecteze comerțul dintre statele membre. În ciuda interdicției generale a ajutorului de stat, în anumite circumstanțe, intervențiile guvernamentale sunt necesare pentru o economie care funcționează bine și în mod echitabil. Prin urmare, tratatul lasă loc pentru o serie de obiective de politică pentru care ajutoarele de stat pot fi considerate compatibile. Legislația prevede aceste scutiri. Legile sunt revizuite periodic pentru a-și îmbunătăți eficiența și pentru a răspunde solicitărilor Consiliului European de a se acorda ajutoare de stat mai puține dar mai bine direcționate pentru a stimula economia europeană. Comisia adoptă o nouă legislație în strânsă cooperare cu statele membre.

EN: State aid (Notion)
FR: Aide d’état (Notion)